A porni într-o expediţie pe un vârf din Himalaya pare o nebunie pentru necunoscători dar şi o mare provocare pentru cei bine echipaţi. Oboseala, stresul sau chiar teama sunt doar câteva din stările ce te încearcă în timpul unei experienţe de acest gen. Dar gândul că nu prea departe, într-un cort, există un sac de dormit confortabil şi călduros, te linişteşte parcă, aducându-ţi încredere în ceea ce va urma.

După cucerirea vârfului Amadablam am hotărât să cobor două tabere într-o etapă, parţial pe timp de noapte. Surprinzător, energia pe care o consideram epuizată, la limită, s-a realimentat la gândul că voi dormi într-un sac Nahanny.

Biografie alpină – Cornel Galescu

1985 – 1990- concursuri şi expediţii pe munţii din ţară;

- participare la Campionatul României de alpinism;

- alpiniade şi întruniri alpine.

1990- expediţie Caucaz (Vf. Gumaci, GianTuGan, Ghermoghenov, Cheget,

Shelda, Elbrus – 5642 m);

1991- expediţie Caucaz (cu formaţia Salvamont Caransebeş);

1992- locul I – Cupa României la alpinism;

1993- premieră mondială în Turcia (M-ţii Kackar);

1995- locul I – Raliul Salvamont – Sinaia;

1996- participare expediţie Himalaya (Vf. Dhaulagiri – 8168 m);

- premieră românească Himalaya (Vf. Sita Chu-Chura - 6600 m);

- premieră mondială în Turcia (M-ţii Taurus);

1997- expediţie Alaska (Vf. McKinley – 6197 m) – prima echipă românească pe acest vârf;

- absolvirea cursului de instructori alpinism (E.N.S.A. – Chamonix);

- escaladă pe Mont Blanc – 4806 m;

- căţărare de iarnă în Scoţia – întâlnirea internaţională de alpinism de la Glenmore Lodge

1998- expediţie în Anzi (Vf. Aconcagua – 6962 m) – premieră românească pe ruta "Polish Glacier";

- participare expediţie Himalaya (Vf. Cho-Oyu – 8201 m);

- participare expediţie românească în Tibet;

2000- premieră românească în Patagonia (Cerro Solo);

- căţărare Ţara Galilor;

2001- ghid la Clubul german DAV în Alpii Italieni;

- schi de tură în regiunea Grand Paradise – 4190 m;

2002- tură de iarnă pe schiuri în Laponia (Suedia – M-ţii Sarek);

2003 – 2005- expediţie Aconcagua – 6962 m – ruta normală;

- ascensiune Cerro Cuerno – 5460 m – diretissima;

- ascensiune Cerro Chatedral – 5290 m – new route;

- ascensiune Bonette – 5025 m;

- participare expediţie Everest – 8848 m – prima echipă românească pe Everest;

- tură pe schiuri în Alpi (Haute Route – de la Mont Blanc la Matterhorn);

- ascensiune în Alpii Elveţieni (Vf. Breithorn – 4164 m şi Vf. Matterhorn – 4478 m.

---

Polul Nord

Sania răzbate cu greu peste crestele îngheţate. Trag de 10 ore cele 50 de kilograme de alimente, combustibil şi echipament. GPS-ul pare că s-a stricat. Calota ne poartă paşii înapoi după un efort la limita suportabilului. Uneori simt gheaţa cum crapă sub tălpile schiurilor. Sub mine... doar 4000 m de apă.

Se spune despre Polul Nord că ar fi cel mai vitreg loc de pe Pământ. Furtunile care mi-au îngreunat înaintarea spre punctul Terminus m-au făcut să înţeleg de ce. Însă experienţa şi poate feeling-ul interior m-au determinat să fac pentru această expediţie alegerea potrivită: Nahanny.

Pufoaica sau vesta (uneori chiar amândouă) m-au ţinut departe de principalul pericol al unei astfel de călătorii: frigul.

După 250 km de căutări, răbdare şi efort, iată-mă în cel mai nordic punct al Pământului. Orizontul se întinde pe suprafeţe incomensurabile. Niciunde cerul nu este mai măreţ, mai vast. Ameţit de efort şi poate şi de reuşită, norii se învârtesc cu mine dându-mi senzaţia că aş pica în hăul cerului. Primul pas pe care-l fac acum mă duce spre Polul Sud. Mai sunt însă 20.000 km până acolo.

Poate la iarnă... cine ştie?

Să ai echipamentul potrivit, adaptat până la “paranoia” la cerinţele proiectului pe care ţi-l propui, este unul dintre aspectele cheie în a sta în siguranţă în munţi. Echipament în care să ai încredere şi astfel să te poţi concentra pe ascensiune. În colţurile cele mai îndepărtate şi sălbatice ale lumii, la sute de kilometrii de civilizaţie, pur şi simplu nu îţi poţi permite ca el să te lase baltă. Trebuie să facă faţă la cele mai dure abuzuri (de preferat, neprovocate de deţinător...) şi în acelaşi timp să fie cât mai uşor cu putinţă. Oricum, la altitudine, uşor nu este niciodată îndeajuns de uşor şi nici nu cred că va fi vreodată.

Folosesc produsele atent şi îngrijit manufacturate ale lui Dan încă din 2004. Din Făgăraş şi Piatra Craiului, în Alpi şi Tien Shan până la ascensiunea himalayană fără oxigen şi şerpaşi de pe 2 octombrie 2006 a lui Cho Oyu, 8201m, al şaselea vârf al pământului. Cred cu tărie că la altitudine, în munţii mari, succesul înseamnă să vii înapoi VIU. Vârful e doar un fel de bonus. Dacă nu înţelegi lucrul ăsta din timp, rişti să nu ai o viaţă prea lungă ca alpinist.

Să urc munţii din exterior înseamnă de fapt, pentru mine, să-i urc pe cei din interiorul meu, care sunt cu mult mai înalţi şi mai greu de urcat. Tot ce poţi să speri e ca fiecare ascensiune să te ajute să mai “cucereşti” un vârf în interiorul tău... Să crezi că ai cucerit Cho Oyu ar fi o mare mare vanitate. Peste câteva luni vom pleca pentru o nouă provocare la peste 8000 m. Şi sacii, pufoaica, pantalonii şi mănuşile de la Nahanny or să ne ţină de cald. Ca şi până acum. Restul… depinde de noi”.

"Lucrurile au fost cam aşa: cu două zile înainte de plecarea noastră spre Cho Oyu, Dan Glazer mi-a împrumutat pufoaica lui. Era mult mai uşoară decât cea produsă de clujeni, pe care o avem deja în rucsac, aşa că m-am bucurat mult. Contrar temerilor, pe cât de "light" a fost, pe atât de călduroasă (pe undeva am comparat-o cu Valandre). Mi-a ajutat mult pe lungul drum spre vârf.

Cât despre sacul de dormit, trebuie să admit că l-am subestimat; mi s-a părut incredibil de cald în el chiar şi în ultima tabără, la 7100 m. Uneori prea călduros, pentru că în T1, la 6400, mi s-a întâmplat adeseori să dorm cu fermoarul deschis. Dar am visat frumos, cu palmieri şi ocean.

Mi-aş dori mult ca Nahanny să se apuce să facă şi bocanci de altitudine, la fel de călduroşi, pentru ca să fie completă garnitura.

Never say "never!"

---

Vf. Shishapangma – 8012

Hymalaya

Din jurnalul lui Cristian Tzecu...mai 2005.

...şi aici am descoperit o inginerie excelentă; băgam apă fierbinte într-un bidon de plastic de un litru pe care îl aşezam cu dopul bine închis, la picioare. După asta totul devenea extrem de confortabil; la câteva minute de când intram în sac rămâneam în chiloţi şi tricou, asta deşi în cort temperatura nu urca mai sus de -8 grade Celsius. Boierie!

Acuma o să ziceţi că ce are sacul lui Dubă cu asta. Bine, vă zic: Dubă a luat-o la deal cu sacul împrumutat de la David pe care îl folosiseră cei din expediţia pe Everest şi jos în ABC îşi lăsase NAHANNY-ul. Cum eu am avut probleme cu sacul meu (am constatat că i se descususeră bentiţele şi cam dârdâiam în el), m-am băgat în sacul lui Dubă şi cum ziceam, mi-a fost mai mult decât bine.

Colac peste pupăză, sacul e un Hibernatus care e cu două trepte sub ce ar trebui să fie un sac de expediţie himalayană, dar, fără să dau cu periuţa, chiar mi-a fost bine. Mi s-a părut fain şi materialul, nu era fâşul ăla rece (brrr) ci altceva care era plăcut la primul contact cu pielea.

Întors în Timişoara îmi devenise clar că voi deveni fericitul posesor al unui sac NAHANNY pentru că pe mine unul mă convinsese nu din declaraţii nostime ci chiar la faţa locului.

Un lucru e clar însă, orice sac ai avea, e bine să te opreşti din băut lichide undeva după-amiaza, dacă vrei să ai un somn ușor. Nouă ne-a luat un timp până să o învăţăm.

Vise plăcute!

Întregul echipament Nahanny pe care l-am avut în expediţia din 2005 pe McKinley mi-a conferit căldura necesară în condiţii extreme la un volum excepţional şi o greutate foarte bună.

Sacul de dormit Nahanny - este foarte bun pentru condiţii extreme. Eu am dormit în el la mai puţin de -40 ºC şi a fost confortabil în condiţiile în care am fost îmbrăcat cu o helancă de corp Power-dry de la Rossignnol şi un polartec; izmene power-dry, pantaloni de polartec ; în picioare ciorapi de lână şi foarte important, ciorapi cu puf. Mi-am ales o dimensiune mai mare faţă de normal, nemodificând însă grosimea stratului de puf de la ,,Nahanny EXTREM”, devenind astfel un sac voluminos în interior, lucru care îţi oferă un confort sporit în expediţii de lungă durată şi la temperaturi extreme. Sacul are la piept 2 buzunare suprapuse; unul rapid fără scai, celălat închis, cu scai. Eu le-aş face pe ambele cu scai. La temperaturi scăzute, dacă echipamentul este bun, singurul lucru care îţi îngheaţă este faţa şi mai ales nasul. De aceea eu recomand folosirea cagulei şi crearea unui spaţiu –microclimat deasupra feţei, care să fie totuşi ventilat. Eu am folosit un fular atârnat deasupra feţei.

Pufoaica Nahanny - are cusături calde fiind foarte bună pentru stat la cort şi în tabere, chiar şi pentru bivuac în condiţii extreme.

Deoarece am solicitat mai mult puf, aceasta mi-a fost prea călduroasă, în ascensiunea finală folosind una mai subţire împrumutată de la un alpinist neamţ.

Sugerez ca forma cozorocului să fie cu o deschidere mai mare.

Pantalonii cu puf Nahanny - sunt foarte buni pentru bivuac. În ascensiune i-am folosit cu o pereche de pantaloni de polartec şi o parte importantă din drum, la temperaturi de -30-35ºC, am deschis fermoarul lateral pentru aerisire.

Mănuşile cu puf Nahanny - s-au comportat bine. La temperaturi extreme am mai folosit o pereche de lână şi a fost în regulă.

Este de lăudat sistemul de prindere al mănuşilor de pufoaică deoarece nu mai este nevoie să le porţi de grijă atunci când sunt scoase de pe mâini.

Ciorapii cu puf Nahanny - sunt foarte utili atunci când stai în cort. I-aş prefera puţin mai înalţi, până sub genunchi.

Husa de compresie Nahanny - aş sugera să aibă diametrul puţin mai mare pentru ca introducerea echipamentului să fie uşoară, urmând ca apoi să se facă compresia ei. Recomand să se folosească două huse: una pentru sacul de dormit şi ciorapii cu puf, iar cealaltă pentru pufoaică, pantaloni şi mănuşi.

Foarte utilă este bucla – mâner de la fundul husei de compresie Nahanny, care ajută la scoaterea echipamentului, mai ales în condiţii de frig când ai mănuşi pe mâini. Recomand mărirea ei.

În concluzie mai trebuie să colaborăm... nu aţi ajuns încă la perfecţiune!"

Un traseu alpin care impune bivuacul, o şedere prelungită în cort pe gheţar, o săptămână cu canoea în plină iarnă sau dorinţa de a fi la timpul şi locul potrivit pentru a fotografia sunt tot atâtea ocazii în care echipamentul cu puf poate face diferenţa între reuşită şi eşec, între plăcere şi suferinţă.

Nu demult mă gândeam la vremurile de acum 10 -15 ani, când mergeam la munte pentru două sau trei zile cu un rucsac de 70 de litri. În ultimii ani am folosit unul de 50, iar acum încerc să mă descurc cu unul de 30. Fără îndoială că aşa ceva nu ar fi posibil fără un sac de dormit cu puf.

Pe primul l-am achiziţionat de la Nahanny, cu gândul la frigul din ieşirile de iarnă. Dar satisfacţia a fost triplă: pe lângă performanţa superioară de izolare termică, a fost greutatea mai mică decât a vechiului sac de holofibră, iar volumul...doar la jumătate. Folosindu-l, în timp mi-am dorit și alte produse similare, iar alegerea a fost tot Nahanny.

Am asimilat fără probleme ideea de bivuac, iar lipsa cortului este acum un mare plus şi prea puţin un minus. Am petrecut multe nopţi pe (sau în) zăpadă şi de fiecare dată m-am bucurat că mă simt bine în sacul Nahanny. Niciodată nu uit să îi trimit un gând bun lui Dan Glazer, cu care am devenit prieten şi despre care am aflat că preţuieşte la fel de mult calitatea, performanţa şi clientul. M-a impresionat îndârjirea sa de a face cel mai bun echipament, pentru a-i uşura pe temerarii care ţintesc extremele Terrei. La fel, grija de a folosi experienţa acestora pentru ca toţi clienţii Nahanny să primească ceea ce este mai bun.

Pentru mine, Nahanny înseamnă un om deosebit şi un bun prieten, Dan Glazer, precum şi garanţia că echipamentul său îmi va fi întotdeauna un ajutor de nădejde şi că mă va trece cu bine prin încercările cele mai grele.

Îl ştiu pe Dan Glazer, creatorul de la Nahanny, din anii ’90. Încă de atunci, din turele pentru care ne coseam singuri echipamentul s-a născut ideea confecţionării articolelor montane de calitate. Anii au trecut, experienţa s-a acumulat şi astfel s-au născut produsele lui. Le-am folosit în ţară, Caucaz, Alpi şi Dolomiţi, în ture de vară şi de iarnă. Sunt pe deplin mulţumit şi le recomand atât începătorilor cât şi celor avansaţi.

Sunt făcute de alpinişti pentru alpinişti.

Calitatea materialelor, designului şi a cusăturilor este la superlativ, iar rezistenţa lor în timp la fel.

Cu prietenie, la cât mai multe ture,

Adrian Lăncrăngean “Negru” (expreşedinte al ghizilor montani din RO, instructor de alpinism, membru Salvamont)

De ce Nahanny?

Păi ... în "excursiile" la munţii mari cam ai nevoie de ceva bun. Cum şi pe acolo e noapte şi e ceva mai geroasă decât la câmpie, mi-am zis că-i bine să am un sac bun de dormit. Uşor, călduros şi bine gândit.

Stelian Pavalache

www.photodesign.ro

În Antarctica, pe timpul verii, nu este atât de frig pe cât s-ar putea crede. Dar diferenţele de temperatură dintre un loc însorit şi o zonă umbrită, dintre zi şi noapte sau de la o oră la alta pot fi atât de mari (până la 30 de grade), încât o pufoaică te scoate din multe neplăceri.

Pentru mine, pufoaica Nahanny în Antarctica a fost mai mult decât o haină. A devenit un prieten de nădejde, de nedespărţit, ştiind că de frig sau de vânt nu mă voi teme.

Am purtat-o pe stâncile golaşe şi aspre, pe calota glaciară, în peşteri formate în gheaţă, pe soare sau pe viscol. Am îmbibat-o cu fumul ţigărilor fumate în singurătate, am murdărit-o, am zgâriat-o şi am chinuit-o, dar nu m-am despărţit.

A devenit parte din suferinţa şi bucuria mea, pentru că în buzunarele-i generoase, păstram întotdeauna în siguranţă cel mai preţios lucru cu care m-am întors de acolo... jurnalul!

“Alpinismul nu e un sport ușor mai ales pentru o femeie. Ai nevoie de multă forță fizică și psihică, nu neapărat pentru a reuși cât pentru a supraviețui. Îmi place să mă pot baza pe echipamentul meu, să știu că în orice condiții mă va ajuta să mă întorc cu bine acasă.

Într-o expediție la altitudine petreci mult timp în sacul de dormit. Sacul meu nu m-a ajutat să ajung în vârf, dar mi-a oferit căldură și confort.

Mi-a fost un prieten de nădejde.

Mulțumesc Nahanny!

Puful folosit în sacii Nahanny expandează perfect.

Personal sunt foarte mulțumit atât de sacul Extrem care mi-a fost partener nedespărțit în turele de iarnă din Carpați, cât și de cel de 3 sezoane pe care-l folosesc foarte intens în turele de bike și trecking.

Salut Dane!

Măi, eu trebuie să-ţi spun că înainte de Cho Oyu recordul meu de altitudine era Moldoveanu, iar acum a fost prima dată când am îmbrăcat un astfel de echipament (pufoaică de altitudine, pantaloni, mănuşi, ciorapi, totul cu puf). Nu ştiu cum e altul, dar pot să-ţi spun că m-am simţit super.

Chiar în ziua vârfului, atunci când nu eram în bătaia vântului puternic, desfăceam fermoarul până la jumătate că mă încingeam prea tare. Mica problemă era viscolul care-mi mai băga zăpada în buzunarele exterioare de la pufă. În rest toate bune şi frumoase.

Încă o dată vă mulțumesc pentru tot ce aţi făcut, tu şi echipa Nahanny, prin faptul că v-aţi mişcat atât de repede. Pe mine m-aţi scos din multe încurcături (din punct de vedere al echipamentului) şi mi-aţi dat posibilitatea să-mi pregătesc în linişte expediţia.

Mulţumesc mult!

Muntele şi activităţile în aer liber sunt nişte lucruri extraordinare pe care le recomand tuturor. Fie că merg la căţărat sau la o tură de traking, vreau ca sacul meu de dormit să nu fie nici prea subţire, nici prea gros, nici prea greu, nici prea scump, nici prea mare sau voluminos...şi aş putea s-o ţin tot aşa, dar mi-e că vă plictisesc şi nu mai aveţi răbdare.

Ei, Nahanny are răbdare să asculte şi asta se reflectă în produsele lor. Noi trebuie doar să ne decidem cu adevărat. De restul au ei grijă.

Până la urmă se mulează perfect cu preferinţele şi buzunarul fiecăruia.

Cine este VERTICALadventure ?

O echipă de oameni tineri, energici, pasionaţi ai muntelui, care oferă programe diverse de teambuilding şi aventură, atât pentru companii cât şi pentru grupuri de persoane fizice.

Ce conţin aceste programe? … de la simple jocuri, exerciţii şi drumeţii, până la sporturi extreme care generează multă adrenalină: rafting, tiroliană, rapel, canioane, căţărare, speologie, schi de tură, căţărare pe gheaţă şi multe altele. Siguranţa participanţilor este una din principalele noastre preocupări, prin urmare, în ceea ce priveşte echipamentul, nu ne jucăm! Natura meseriei noastre ne impune să folosim echipamente omologate, de cea mai bună calitate. De multe ori dormim afară pentru că ne place și ne odihnim bine în sacii pe care îi avem.

După cum poate bănuiţi, sacii noştri sunt Nahanny.

Fiecare instructor cu sacul preferat...ai noştri: Praktikus, Hibernatus, Extrem. Eu folosesc un sac Hibernatus de trei anotimpuri: toamnă, iarnă şi primăvară. Sunt foarte mulţumită de el. Condiţiile cele mai grele în care am dormit cu el au fost la -20 grade Celsius, în munţii noştri, afară sub cerul liber (toţi factorii cumulaţi). Am dormit ca acasă, îmbrăcând doar o pereche de jegări şi o bluză de corp. Asta spune multe…

Folosiţi echipamentul Nahanny cu încredere!

Oana OŞAN

Salutări!

Vreau să vă mulţumesc pentru seriozitatea şi rapiditatea de care aţi dat dovadă în confecţionarea şi expedierea pufoaicei de altitudine.

Eram la 5000 de metri, cu echipamentul normal de iarnă (credeam că este suficient). Am dat de un vânt şi un ger teribil (-20OC). Deşi sunt foarte rezistent la frig, tremuram tot. Dar imediat ce m-am îmbrăcat cu pufoaica voastră nu am mai avut probleme.

Este extraordinară!

În ultimele decenii de mers pe munte (şi merg peste 100 de zile/an !), am folosit mai multe produse cu puf. A fost o mare bucurie când le-am descoperit pe cele Nahanny ! Căci le consider cele mai reușite, mai uşoare, mai comprimabile, dar care îşi păstreză "memoria", aşadar când le desfaci se umflă iarăşi. Şi sunt plăcute la pipăit şi sunt "prietenoase" adică sunt într-adevăr călduroase. De la Nahanny am o pelerină de ploaie din goretex, care deci şi "respiră": De la ei am sacul-pijama care protejează şi creşte confortul termic al sacului de dormit şi care e obligatoriu a-l avea când dorm în cabane din Alpi.

Şi toate...sunt gândite şi realizate nu de un oarecare "producător-întreprinzător", ci de un confrate întru pasiune, de un pasionat montaniard -timişoreanul Dan Glazer- care pune în produsele sale şi "suflet", le face cu gândul la noi cei care le folosim... Eu şi soţia mea, în multe ture de iarnă în Carpaţi şi Alpi, de pe creste înzăpezite sau din cort, i-am trimis telepatic caldele noastre mulţumiri din caldele lui echipamente de puf: veste, pufoaice, saci de dormit, brâu, mânuşi, şosete. Ceea ce facem şi acum, aici !

Dinu Mititeanu

---

Am întâlnit cândva o familie de prieteni minunaţi; auzisem de ei, se vorbea că-s cei mai buni din ţară. O serie de coincidenţe m-au ajutat să-i cunosc rând pe rând, să le fac loc în ture alături de mine. Nu este ieşire în care să nu mă însoţească măcar unul din ei.

Prima dată l-am cunoscut pe el. "Pufuleţ" îmi place mie să-l alint. Vine cu mine mai mult în turele lungi de iarnă, dar şi de toamnă târzie sau primăvara pe crestele înalte şi-mi încălzeşte visele în nopţile lungi în cort. Apoi a apărut ea- Pufa, prietenă credincioasă în zilele de viscol din Carpaţi sau Alpi. Pufiţa, sora ei mai mică, este cred cea mai prezentă, m-a însoţit în toţi munţii şi m-a încălzit în serile şi dimineţile răcoroase.

În serile de iarnă, ei- Şoşoneii- îmi încălzesc picioarele, fără a aştepta efectul "încălzirii centrale" cu care e dotat cortul- casa noastră dragă. La fel Mănuşelele. A, cum să-l uit pe el, mezinul - Brâul- tot cu puf, care are grijă de spatele meu.

Îi cunoc de nouă ani, toţi mi-s foarte dragi, ei -familia Nahanny- şi nu m-aş despărţi de niciunul dintre ei. În tot acest timp Ei au avut grijă ca mie să-mi fie cald şi bine.

Marilena Clenciu-Mititeanu

Mulțumesc pentru invitația de a-mi prezenta feedback-ul în ceea ce privește produsele Nahanny. Pot să spun că sunt foarte satisfăcut și mulțumit de produsele cumpărate de la voi. Pufoaica păstrează căldura perfect, funcționează cum trebuie și este absolut egală cu versiuni mult mai scumpe. Am folosit-o prima dată în 2014 pe vârful Elbrus și s-a comportat excelent în condiții de furtună puternică și temperaturi foarte joase(vezi foto atașate). De asemenea, comunicarea cu Nahanny a fost întotdeauna prietenoasă și la fiecare întrebare s-a răspuns cu răbdare. Am recomandat Nahanny la mulți parteneri montaniarzi și dintre ei au comandat deja produse și sunt la fel de mulțumiți ca și mine.

Toate cele bune,

Pascal Vogel - Germania

Am sac și vestă cu puf, hamac și sac de bivuac Nahanny - lucruri pe care le-am folosit și încă le mai folosesc. Dintre toate, cred că sacul de dormit de la ei este cea mai tare chestie pe care am deținut-o în ultimii 20 de ani. L-am cumpărat prin 2008 și am tras de el fără milă. În afară de faptul că într-un an de zile(Spania) a fost comprimat și decomprimat aproape zilnic, târât prin nisip, praf, spini, pietre și cine mai știe pe unde, l-am avut și în turele mele de iarnă. Deși arată îngrozitor, încă își face datoria de sac de dormit. Materialul și puful au fost impecabile. Sacul a meritat toți banii. Acum nu mai este ca nou desigur, dar este încă funcțional și-mi ține de cald în Alpii Austrieci, unde trăiesc din 2014. În concluzie, pot spune că sacul Nahanny mi-a făcut viața mai bună.

Felicitări!

Silviu Silaghi

(montaniard, alpinist, monitor schi, ghid)