Prin natura sa, omul este o ființă zbuciumată. Am realizat asta încă din adolescență, în ceea ce mă privește... Și tot de atunci am început să învăț că sunt ceea ce sunt pentru că eu aleg așa, că mi se întâmplă ceea ce gândesc că mi se întâmplă, că principalul obstacol din viața mea sunt chiar eu și că motivele nu sunt niciodată răspunsuri. Mai târziu, experiența mi-a arătat că iubirea este singurul lucru care-l face pe un om indispensabil. Iubirea față de o activitate, o meserie sau pentru cei dragi.

Mi-am petrecut cea mai frumoasă parte a copilăriei în munții de lângă Dunăre și apoi în cei care înconjoară Deva. Aici am descoperit că omul este născut să fie liber iar adevărata libertate n-o poți simți decât în mijlocul naturii. La început singur și cu prietenii iar mai târziu și cu familia. Natura este un combustibil pozitiv pentru suflet.

De la clienții mei cutezători am învățat că învingătorii nu se opresc niciodată. Acesta este prețul suprem și tocmai de aceea sunt atât de puțini învingători printre noi... Și am mai văzut că atunci când faci un lucru cu pasiune, ți se limpezesc gândurile...

Mie îmi place muntele. Atât de mult îmi place încât m-aș duce zile întregi pe cărări sălbatice sau pe vârfuri albite de zăpadă. Este hobby-ul meu. În fascinanta lume a muntelui eu mă regăsesc. Mă apropii mai mult de Dumnezeu și descopăr răspunsuri la întrebări complicate. Muntele are darul de a unii altfel oamenii, de a le da încredere în ei și în echipa din care fac parte.

Visul meu este și visul tău probabil și se numește "libertate în natură". Eu nu am ajuns încă acolo unde mi-am propus dar mă îndrept spre țel iar drumul spre el mi se pare frumos. Ne trăim viața într-un vârtej. Ne trăim viața cu sabia timpului deasupra capului. În acest stil nefiresc de existență al cărui cuvânt de ordine este "viteza", am impresia că totul se schimbă mai repede decât pot eu să înțeleg. Cum mă orientez în vâltoarea nebună din jurul meu?! Trăind cu natura. Să văd și să simt frumusețea autentică a vieții. Acolo Dumnezeu îmi vorbește despre ce este important și ce nu iar eu înțeleg mai bine. În decorul acesta mi se face loc în minte pentru liniște, calm și bucurie. Acolo îmi găsesc sprijinul prin credință și acțiune concentrată și tot acolo existența mea nu mai are drept călăuze mândria sau frica...

Îmi doresc o viață plină de lucruri frumoase și mai încărcată de sentimentul că ceea ce fac este bine și folosește semenilor mei.